Revista de Cercetare în Ştiinţe ale Educaţiei

...promovand cercetarea in educaţie, propovăm o educaţie de calitate!

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Principii, norme si reguli pentru un bun management al grupului de studenţi în activităţile de prelegere sau / şi seminar

asist. univ. drd. Marian D. ILIE
Universitatea de Vest din Timisoara
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

26 febroarie 2007

Abstract:
We present, after an original ideea, empirically tested, a normative taxonomy and a procedural model of conceiving, implementing and continously managing a system of rules and procedures in order to enhance the optimal unfolding of the educational proces afferent to the higher educational activities: courses and seminars.
Key words: principles, norms, rules, procedures, habits.

Abstract:

Prezentăm, după o idee originală, testată empiric, o taxonomie normativă şi un model procedural de concepere, implementare şi gestionare permanentă a unui sistem de reguli şi proceduri ale grupului de studenţi, care să permită desfăşurarea în condiţii optime a procesului educaţional aferent activităţilor de prelegere (curs) şi / sau seminar universitar.
Cuvinte cheie: principii, norme, reguli, proceduri, obişnuinţe.

I. Structura si dinamica normativitatii educationale
II. Criterii si dinamica în construirea sistemului de reguli
III.Reguli, proceduri si obisnuinte pentru grupul de studenti
IV. Interiorizarea, complezenta sau / si obedienta studentilor fata de sistemul de reguli


I. Structura si dinamica normativitatii educationale

Desfasurarea înalt calitativa a activitatilor dintr-un domeniu este direct conditionata, printre altele, si de sistemul principiilor, normelor si regulilor acelui domeniu, cu alte cuvinte de normativitatea domeniului respectiv. Cu cât aceste aspecte normative sunt mai bine închegate, cunoscute si respectate de câtre actorii decidenti si practicieni ai domeniului în cauza cu atât acestia pot realiza activitati si actiunii mai eficiente si mai eficace. Desigur, educatia nu este un domeniu de exceptie din acest punct de vedere, dupa cum vom arata în continuare. 
Prin normativitatea unui domeniu putem întelege ansamblul principiilor, normelor si regulilor ce reglementeaza modul de structurarea si de actiune optima în cadrul acelui domeniu. Astfel, normativitatea presupune un ansamblu de elemente reglatoare, fiecare cu un anumit grad de generalitate.
Etimologic termenul de principiu îti gaseste originea în cuvintele principium (cel dintâi) si  princeps (cel mai important), având sensul de teza, idee generala, care sta la baza tuturor celorlalte si care orienteaza activitatea comuna a elementelor dintr-un anumit domeniu. Astfel, principiul educational poate fi definit ca o teza cu caracter general si director care orienteaza cursul activitatii comune a educatorului si educabilului în vederea realizarii obiectivelor educationale urmarite.
Dupa cum specificam si mai sus, distinctia între cele trei concepte normative de baza: principiu, norma si regula, se poate identifica în gradul lor de generalitate. În acest sens, principiul este expresia cu cel mai înalt grade de generalitate, ce este aplicabila întregului domeniu si se concretizeaza în mai multe norme. Acestea, normele, prezinta un grad de generalitate intermediar, aplicându-se unei game de activitatii din acelasi domeniu (de exemplu activitatile de laborator, care necesita un instructaj prealabil al protectiei muncii). O norma, la rândul ei, se concretizeaza în mai multe reguli, care presupun un cadru aplicativ concret. O asemenea distinctie între conceptele normative de baza face, la nivel educational, înca din 1975 si pedagogul român Victor Tîrcovnicu.  
Considerarea grupului de educabili (clasa de elevi sau grup de studenti) ca referential al analizei normativitatii educationale ne permite sa observam doua niveluri normative: cel explicit si cel implicit.
La nivelul normativitatii explicite, norma educationala este regasibila la cel putin doua subniveluri. Acestea sunt:
a.institutional – normativitatea reflectata de legislatia educativa în vigoare la un moment dat, aspect ce tine mai cu seama de factorul politic si mai putin de cel educational propriu-zis;
b.functional sau didactic – normativitatea care reglementeaza desfasurarea efectiva a activitatii educationale concrete, aspect influentat si care influenteaza la rândul sau procesualitatea demersului didactic (adap. Cucos, C., 1999, p.54). Nu vom detalia aici principiile didactice clasice, dar credem ca trecerea lor în revista este totusi o reactualizare oportuna: principiul integrarii organice a teoriei cu practica;  principiul respectarii particularitatilor de vârsta si individuale;  principiul învatarii sistematice si continue; principiul intuitiei; principiul participarii constiente si active a educabilului; principiul însusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor; principiul conexiunii inverse.
Raportându-ne la cele doua categorii normative regasite în cadrul normativitatii explicite putem afirma ca: normativitatea legislativa este o constanta (la un anumit moment dat, interval în care se afla în vigoare) cerându-se a fi respectata de toti, în tocmai si permanent, iar normativitatea didactica, desi este o constanta la nivel general, în diverse situatii educationale concrete trebuie abordata în functie de caracteristicile unor factori situationali.
Cu alte cuvinte gradul de obligativitate nu este acelasi, în orice moment, pentru toate principiile didactice, el difera în functie de urmatoarele variabile: particularitatile situatiei scolare concrete; particularitatile de vârsta si individuale ale educabililor concret abordati sau personalitatea cadrului didactic etc.
Sa nu întelegem prin aceasta ca principiile didactice ar fi constructii subiective, ba din contra, ele sunt formulate într-o maniera obiectiva, independenta de vointa sau interesul unui cadru didactic, fiind expresia unor practicii educationale exemplare, ce si-au dovedit valoarea de-a lungul timpului. Prin urmare, în functie de diversele variabile ale situatiei scolare concrete ce urmeaza a fi abordata, modul de aplicare, sub sensul prioritatii si relevantei pentru context, al principiilor didactice, variaza.
La nivelul normativitatii implicite avem de a face cu o particularizare a problematicii educationale la specificul grupului de educabili. Realizarea unui astfel de demers ne înfatiseaza dublul rol al normei în cadrul unui grup educational: organizarea interna si evaluarea externa a grupului.
Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viata în comun a grupului, fiind constituite, în principal, din utilizarea a trei surse: interiorizarea normelor explicite, „importul de norme” din afara scolii sau a grupului si interactiunile din viata grupului (apud. Paun, E., 1994).
Potrivit acestei dimensiuni normative implicite, factorii care favorizeaza coeziunea grupului în raport cu problematica normativa sunt urmatorii: masura în care grupul este un spatiu de satisfacere a unor nevoi afective si intelectuale, atitudinea celorlalte grupuri din scoala fata de clasa respectiva, tehnicile de motivare a elevilor pentru viata de grup (adap. Iucu, R. 2000, p.86).
Normativitatea implicita constituie substratul specific al culturii grupului de educabili. Valorile centrale ale unui grup educational performant sunt: preferinta pentru actiune, orientarea pe educabil, orientarea spere inovatie si spre obiective comune. Astfel, normele implicite au fost acceptate ca expresii ale unui climat al grupului, exprimat printr-un sistem de ritualuri, ceremonii, proceduri si obisnuinte care exprima starea de spirit a membrilor grupului.
La baza unui demers educational eficient stau interrelatiile normative, adica relatiile dintre normele explicite si cele implicite. În acest sens, pentru realizarea unui proces instructiv-educativ eficient avem nevoie de o convergenta a celor doua tipuri de norme educationale, explicite si implicite.
Am aratat mai sus ca normele de natura explicita influenteaza aparitia si consolidarea celor implicite. Deci, în acest sens, convergenta lor ar fi usor de realizat. Totusi, personal, dorim a diferentia între doua subcategorii ale normelor implicite, unele usor controlabile, iar altele mult mai greu de manipulat de catre educator:
a.Norme implicite de natura informala – sunt cele reiesite din existenta grupului educational ca grup social, din relatiile interumane ce se stabilesc între membrii grupului. Acestea nu au legatura cu procesualitatea didactica si prin aceasta cad mai putin sub incidenta celor explicite, trebuie totusi specificat ca pot influenta major randamentul procesului educational. Sunt asa numitele norme, reguli ale unui grup informal. Pentru a evita o divergenta majora între acestea si cele de natura explicita, un cadru didactic eficient, trebuie sa le cunoasca si sa încerce eliminarea celor ce ar putea aduce prejudiciu procesului de învatamânt.
b.Norme implicite de natura formala – sunt cele care reglementeaza activitatea grupului de educabili în vederea realizarii unui proces educational eficient. Ele sunt hotarâte de catre cadrul didactic si elevii / studentii sai, cu scopul organizarii activitati formale a grupului. Aici putem include reguli ce tin de comportamentul elevilor / studentilor în timpul orei sau chiar în pauza (daca e cazul) si care influenteaza procesul educational în mod direct: stabilirea atributiunilor elevului de servici, ale sefului clasei, ale sefului de an, ale reprezentantului de grupa, constituirea grupelor în timpul activitatii etc. Aceste reguli, formulate adecvat nu pot decât sa duca la eficientizarea activitatii didactice. Desigur, ele nu pot fi în contradictie cu normele explicite.
Construirea unui asemenea sistem de reguli, precum si exemple concrete de proceduri si obisnuinte ce pot fi facilitate sau / si create de acesta vor fi prezentate în continuare.
Potrivit unor autori (Preda Vasile, 1995) principiile didactice au un triplu caracter: general, deschis si sistemic. Suntem convinsi ca nu gresim cu nimic daca vom extrapola acest caracter la întreaga arie normativa ce se poate regasi în arealul educational, atât sub forma explicita cât si sub forma implicita. Etalam acest caracter pentru a explica strânsa interactiune prezenta între cele doua niveluri si cele patru subniveluri normative educationale identificate.
Caracterul general este dat de faptul ca normele vizeaza toate componentele functionale ale unui demers educational, totalitatea activitatilor si disciplinelor, indiferent de nivelul educational la care acestea se adreseaza.
Caracterul deschis este dat de faptul ca normele nu sunt formulate o data pentru totdeauna. De-a lungul istorie, ele au suferit modificari atât ca numar, forma cât si ca fond. Deci, unele au disparut, altele au luat nastere, dar toate au evoluat, transformându-si forma si fondul în functie de natura arealului educational curent. Evolutia normativitatii educationale, atât cea explicita, dar si cea implicita, de-a lungul timpului a depins si depinde de urmatorii factori: impactul socialului în educatie; noile date ale pedagogiei; evolutia psihosociologiei; necesitatile de tip managerial ale grupului concret caruia îi sunt adresate normele (când vorbim de aspectul implicit).
Caracterul sistemic presupune faptul ca toate normele educationale trebuie sa formeze un sistem, actionând simultan si corelat. Respectarea unui principiu invita la respectarea celorlalte.
Realizarea unei structurii normative adecvate pentru un anume grup de educabili prin corelarea aspectelor explicite cu cele de natura implicita este premisa majora a unui management eficient al grupului educational. Acest fapt duce, în maniera implicita, la crearea unui climat educational pozitiv si la îndeplinirea cu randament sporit a obiectivelor organizatorice si educationale vizate.
Pentru a crea o imagine de ansamblu asupra structurii normative aflate în discutie propunem schema comprehensiva de mai jos:

II. Criterii si dinamica în construirea sistemului de reguli
Prin cele descrise mai sus credem ca am demonstrat necesitatea existentei regulilor la nivelul grupului educational. Daca ar fi însa sa formulam reguli concrete pentru un grup educational, gândit ca un concept general, ar fi foarte dificil. Regulile formulate de cadrul didactic pentru grupul sau de educabili vor depinde de profilul concret al grupului de elevi / studenti si de tipul de clasa / grup educational pe care vrea sa-l dezvolte.
Nu putem oferi retete normative, dar modalitati de formulare a regulilor se pot exprima. Este absolut firesc ca regulile sa difere de la un grup la altul, aspectul comun al tuturor grupurilor educationale, trebuie sa fie prezenta regulilor, nu forma lor. Nicio clasa / grup de studenti nu poate functiona eficient fara reguli, absenta lor poate produce pierderi mari de timp sau chiar atrage demotivarea elevilor / studentilor prin integrarea lor într-un cadru slab organizat.
Literatura de specialitate prezinta numeroase criterii de stabilire corecta a regulilor implicite de natura formala. Printre acestea cele mai importante, considerate de noi în urma unei sinteze bibliografice, par a fi cele de mai jos:
a.sa fie stabilite la începutul anului scolar;
b.sa specifice comportamentul asteptat, fiind formulate în maniera afirmativa-pozitiva, nu negativa (în formularea regulilor nu se folosesc negatiile);
c.sa fie directionate mai de graba spre îndeplinirea unor obiective, decât spre interzicerea unui anumit tip de comportament;
d.sa fie precizate simplu si pe întelesul educabililor;
e.lista de reguli sa fie scurta, incluzând doar pe cele absolut necesare, în general între cinci si opt reguli sunt suficiente;
f.sa fie discutate si hotarâte împreuna cu elevii / studentii;
g.sa fie afisate într-un loc vizibil (daca este posibil, mai cu seama în preuniversitar);
h.sa fie precizate toate consecintele nerespectarii fiecarei reguli, ce vor fi în conformitate cu gravitatea abaterii de la regula;
i.sa vizeze îmbunatatirea conditiilor de învatare, regulile nu sunt create de dragul de a crea reguli.
Exemplu:
Comportamentul asteptat: prezenta activa la seminar.
Regula: la fiecare seminar vor fi notati cei mai activi studenti.
Consecinta pentru elevii care nu respecta: pentru a intra în examen un student are nevoie de cel putin trei evidentieri la seminar.      
Este foarte important ca pe lânga cunoasterea acestor reguli, studentii / elevii sa cunoasca si responsabilitatile si drepturile cadrului didactic.
Construirea sistemului de reguli al grupului de educabili se prezinta sub forma unui proces laborios pe care cadrul didactic trebuie sa-l stapâneasca foarte bine. Într-o viziune proprie, acest procese prezinta urmatoarele etape: 1. analiza situatiei educationale concrete; 2. formularea unui sistem orientative de reguli; 3. contactul cu grupul de educabili; 4. afisarea si promulgarea regulilor; 5. considerarea oportunitatilor de îmbunatatirea  a sistemului de reguli adoptat.
1.Analiza situatiei educationale concrete
Cadrul didactic trebuie sa analizeze în prealabil nevoile normative concrete ale procesului educational pe care urmeaza sa-l desfasoare precum si particularitatile grupului sau de elevi / studenti, care vor impune o anumita directie normativa si formularea anumitor reguli, precum si considerarea efectiva si nuantata a urmatorilor pasi ai procesului de formulare a regulilor grupului educational.  
2.Formularea unui sistem orientative de reguli
În aceasta faza, cadrul didactic construieste sistemul de reguli pe care îl considera necesar pentru grupul sau de elevi / studenti, luând în calcul criteriile prezentate mai sus. Recomandam ca în aceasta etapa, educatorul sa-si pregateasca un discurs de argumentare pentru sistemul de reguli pe care îl va propune, astfel încât sa determine pe elevi / studenti sa înteleaga importanta regulilor expuse si, ca atare, sa le accepte.
3.Contactul cu educabili
Contactul elevilor / studentilor cu sistemul de reguli se poate realiza în doua maniere: prin impunerea regulilor sau prin implicarea elevilor / studentilor în definitivarea sistemului de reguli. Desi, cele mai multe ipoteze asupra eficientei celor doua directii ar înclina balanta spre cea de a doua, lucrurile nu stau totdeauna asa.
Implicarea educabililor în definitivarea sistemului de reguli al grupului confera acestora sentimentul de paternitate asupra regulilor si prin urmare o mai mare dispozitie spre respectarea lor. Am observat, însa, si profesori eficienti care nu permit elevilor / studentilor implicare în procesul de formulare a regulilor grupului, dar prezinta regulile foarte clar si dau explicatiile necesar pentru ca educabili sa se convinga de necesitatea regulilor impuse. „Un profesor care stabileste reguli concrete, care le da un rationament usor de înteles si care le pune în aplicare constant, va vedea ca majoritatea elevilor sunt dispusi sa le respecte” (trad. Evertson, C.,M si altii, 1996, p. 24).
Pe de alta parte, nu toate regulile sunt negociabile si nu întotdeauna elevii / studentii pot fi implicati în elaborarea lor: fie sunt prea mici (în cazul elevilor de ciclu primar), fie sunt reticenti fata de scoala si vor încerca sa atinga limita minima a acestora (mai cu seama în cazul studentilor), fie puri si simplu regula nu admite negociere.
Asadar, daca educatorul urmareste impunerea unui sistem de reguli fara a-l negocia cu grupul de studenti / elevi, atunci e necesar ca el sa prezinte regulile într-o maniera clara, concisa si pragmatica, însotindu-le de exemple si argumente pertinente astfel încât educabililor sa le fie usor sa accepte oportunitatea regulilor impuse. Daca, însa, cadrul didactic doreste implicarea elevilor / studentilor sai în hotarârea sistemului normativ are trei alternative: prima – cere acestor sa propuna reguli pe care apoi le discuta cu întreg grupul, a doua – cere elevilor / studentilor sa aleaga din cele pe care le-a formulat el sau a treia – cere elevilor / studentilor sa discute pe cele pe care le-a formulat, dându-le posibilitatea sa modifice sistemul normativ propus (prin reformularea unor reguli, eliminarea unora sau / si adaugarea altora).
În faza negocierii sistemului de reguli, cadrul didactic poate face uz de unele tehnici,  ca de pilda: tehnica „piciorului în usa”, tehnica „usii în fata” sau tehnica „mingii la joasa înaltime”.
Tehnica „piciorului în usa” (foot in the door) – Jonathan L. Freedman si Scott C. Fraser (1966) au fost primii care au descris aceasta tehnica, fara a o numi ca atare. Tehnica „piciorului în usa” consta în a cere initial mai putin pentru a obtine în final mai mult, având la baza o idee exprimata foarte bine prin zicala populara „dai un deget si-ti ia mâna toata”.
Tehnica „usii în fata” (door in the face) – consta în solicitarea initiala a unei actiuni cu cost mai mare, pentru a se accepta spre final o actiune cu cost mai mic, vizata de la început. Robert B. Cialdini si Karin Ascani (1976) au verificat experimental efectul acestei tehnici si au ajuns la concluzia ca poate produce un impact mai mare decât cea anterioara. „Aceasta tehnica functioneaza numai daca cele doua cereri se succed într-un interval de timp relativ scurt” (Chelcea, S., 2006, p. 143). Trebuie avut în vedere si aspectul initial al cererii, deoarece s-a constatat ca un nivel exagerat al cererii initiale scade efectele acestei tehnici. Tehnica door in the face are la baza ideea inocularii celuilalt a sentimentului ca i s-a facut o favoare. Discutând din punct de vedere strict educational, trebuie aplicata cu mare grija aceasta tehnica, astfel încât elevii / studentii sa nu considere favoarea facuta ca un semn al slabiciunii cadrului didactic, slabiciune ce ar putea fi exploatata si pe viitor. Acest pericol este cu atât mai mare în cadrul grupelor de studenti, mai cu seama din anii terminali.
Mingea la joasa înaltime (low ball) – „consta în relevarea costurilor reale ale actiunii dupa ce persoanele au luat decizia sa realizeze respectiva actiune” (Chelcea, S., 2006, p. 144).
Chiar daca din anumite puncte de vedere, la un moment dat chiar morale, aceste tehnici ar putea fi discutabile, credem totusi ca, în limitele morale impuse de procesul paideutic, cadrul didactic poate face uz de ele pentru a formula sistemul normativ al grupului educational ce-l conduce si a crea astfel premisele unui demers educational eficient.
4.Afisarea si promulgarea regulilor
Dupa definitivarea sistemului de reguli, acesta trebuie afisat într-un loc vizibil pentru ca toti membrii grupului sa-l poata retin si astfel respecta. În acest caz se mizeaza pe urmatorul aspect: cu cât avem mai proaspat în memorie o regula si cu cât ea ne este prezentata mai des, cu atât o consideram mai importanta si o respectam ca atare. Acest aspect al afisarii este mai putin realizabil în cadrul grupelor de studentii. În acest sens se recomanda ca numarul de reguli formulate sa fie unul mic (între cinci si opt maxim) pentru a putea fi retinute cu usurinta. O alta recomandare ar fi distribuirea unor foi cu cerintele cursului / seminarului la prima întâlnire.
5.Considerarea oportunitatilor de îmbunatatirea  a sistemului de reguli adoptat
Aceasta ultima faza a procesului de formulare a regulilor grupului educational este practic permanenta. Ea vine în întâmpinarea nevoilor concrete ale grupului, cerând cadrului didactic sa fie flexibil si extrem de atent la nevoile introduse de cerintele educative ale situatiilor concrete cu care se va confrunta de-a lungul desfasurarii procesului instructiv-educativ cu respectivul grup. Aceasta faza este conforma caracterului deschis al sistemului normativ, caracter amintit în subcapitolul precedent. Numai prin întelegerea adecvata a caracterului deschis al sistemului normativ precum si a acestei ultime faze a implementarii normative la nivelul grupului, cadrul didactic va putea realiza si gestiona un set normativ eficient.

III.Reguli, proceduri si obisnuinte pentru grupul de studenti
Într-un grup educational unde gasim un sistem de reguli bine definit, cunoscut si respectat de actorii educationali, tabloul normativ este întregit de proceduri educationale si obisnuinte didactice sau de viata cotidiana. Toate aceste elemente normative, începând cu principiile si terminând cu simplele obisnuinte, fac parte din nucleul culturii grupului respectiv.
Regulile sunt asertiuni ce exprima un ansamblul de conduite asteptate de la educabili într-un context bine precizat. Procedurile si obisnuintele sunt generate de respectarea îndelungata si interiorizarea unor regulilor ce conturau modul de desfasurare concreta a unor activitati sau chiar actiunii. Procedura poate fi definita ca o actiune pozitiva care se transpune în modul concret de desfasurarea a unei parti anume a unei activitati, modalitate de desfasurare menita sa asigure un nivel calitativ minim acceptat pentru activitatea respectiva. Tot într-o asemenea perspectiva, putem întelege obisnuinta ca o conduita curenta, simpla, manifestata ori de câte ori se realizata aceeasi actiune. Obisnuintele sau rutinele, cum ar mai pute fi numite, sunt rezultante ale interiorizarii unui comportament impus de respectarea unor reguli sau / si activarea unor proceduri.
Regulile si „procedurile bune vor împiedica sau reduce întreruperile si / sau distragerile care pot încetinii derularea activitatilor” educationale (trad. din Evertson, C., M si altii, 1996, p. 26).
Daca în subcapitolul precedent am prezentat criteriile si pasii procesului de formulare a regulilor grupului educational, vom etala mai jos câteva categorii de reguli si proceduri a caror actiune o consideram benefica în arealul oricarui grup educational. Consideram oportuna prezentarea urmatoarei taxonomii normative a grupului de educabili, în care regula este înteleasa ca o formularea clara si explicita, cu caracter general, stabilita la debut si general valabila, iar procedura o explicatie oferita în momentul initierii unei actiunii, ori de câte ori se desfasoara aceasta pâna în momentul când cadrul didactic observa ca elevii / studentii sai se comporta corect fara explicatiile sale, deci procedura a dus la formarea si manifestarea unor obisnuinte pozitive:
I.Reguli si proceduri de organizarea generala a grupului educational
I.1.care reglementeaza relatiile umane (profesor – elev, profesor – clasa, elev - elev);
I.2.care reglementarea respectarea proprietatii elevilor sau a cadrului didactic;
I.3.care reglementeaza relatia omului (profesor, elev) cu mediul / obiectele (materialele) de lucru;
I.4.care reglementeaza respectarea cerintelor didactice generale ale procesului educational.
II.Reguli si proceduri de organizare a grupului educational în timpul orei de curs
II.1.care reglementeaza accesul / parasirea salii de curs;
II.2.care reglementeaza participarea activa a educabilului la ora:
II.2.1.în situatii de lucru frontal;
II.2.2.în situatii de lucru pe grupe;
II.2.3.în situatii de lucru individual;
II.3.care reglementeaza acordarea ajutorului necesar la un moment dat:
II.3.1.în situatii de lucru frontal;
II.3.2.în situatii de lucru pe grupe;
II.3.3.în situatii de lucru individual.
Este foarte important ca respectarea regulilor si procedurilor sa fie un demers constant, fara abateri. Un asemenea demers poate duce la aparitia unor obisnuinte pozitive care sa faciliteze crearea unui cadru propice desfasurarii procesului instructiv – educativ. Nerespectarea constanta a sistemului normativ hotarât poate determina ineficienta acestuia si pe termen lung, deoarece elevii / studentii nu vor mai putea crede în obligativitatea si, mai cu seama, eficienta sa.
Desigur, este limpede ca taxonomia normativa de mai sus poate fi comuna pentru orice grup educational supus unui proces formal sau chiar nonformal de educare, de la orice nivel educational. Trebuie, însa, subliniat faptul ca un sistem normativ eficient pentru un anumit grup educational nu presupune, ca o necesitate absoluta, formularea de reguli din toate categoriile de mai sus.
Asadar, nici noi nu am folosit exemple concrete de norme si mai cu seama proceduri, deoarece acestea trebuie adaptate la nivelul, particularitatile si nevoile educationale concrete ale grupului cu care se lucreaza. Aceasta actiune, extrem de importanta pentru reusita procesului paideutic, este de datoria cadrului didactic, fiind strict dependenta de creativitatea sa, de gradul sau de informare teoretica, dar si de gradul în care îsi cunoaste, în mod direct, grupul de elevi / studenti.

IV. Interiorizarea, complezenta sau / si obedienta studentilor fata de sistemul de reguli
Viata cotidiana ne demonstrata ca respectarea anumitor norme si reguli nu este întotdeauna consecinta acordului intern vis-á-vis de acele norme si reguli. „Nu întotdeauna opiniile unei majoritati care încearca sa ne influenteze devin ale noastre!” (Drozda-Senkowska, E., 1999, p.67) si totusi afirmam public ideile si adoptam conduitele cerute de acestea. Asemenea situatii se pot constata si în grupul de elevi / studenti, atât vis-á-vis de normele explicite cât si fata de cele implicite, fie ele formale sau informale.
În analiza naturii interne a interactiunii elevului / studentului cu normele grupului sau putem identifica o gama variata de situatii concrete: interiorizarea, complezenta, obedienta fata de regula sau respingerea acesteia.
În situatiile în care elevului refuza respectarea regulilor grupului, fie ca sunt ele formale sau informale, avem de a face cu aparitia unor micorconflicte educationale. Abordarea, gestionarea si detensionarea conflictelor educationale este o problema deosebit de importanta si delicata care merita un spatiu mult mai amplu si ca urmare depaseste cadrul prezentului articol si nu va fi trata aici.
Desigur, situatia de dorit este cea a interiorizarii regulilor grupului. Aceasta situatie este caracterizata de respectarea regulilor grupului de catre elevi / studenti datorita faptului ca acesti le considera juste si prin urmare sunt de acord cu ele si cu respectarea lor. În acest caz putem vorbi de o conformare completa a elevului / studentului fata de sistemul normativ al grupului.
În literatura de specialitate sunt cunoscute doua tipuri de conformare, anume: conformarea normativa si conformarea informationala. Conformarea normativa poate fi definita ca acceptarea normei de grup de catre individ datorita dorintei acestuia de a se afilia la grup, a fi acceptat de membrii grupului din care face parte, dorind sa evite critica sau chiar izolarea. Conformarea informationala este prezenta în cazul în care individul foloseste comportamentul celorlalti membrii pentru a se informa, adoptând astfel atitudinea lor, deoarece o considera corecta în afara altor informatii pe care el nu le-ar detine.
Atitudinea de complezenta a elevului /studentului fata de reguli explica situatia în care acesta manifesta comportamentul cerut de regula, dar nu este de acord cu regula. „Asadar, prin complezenta se întelege situatia de acceptare publica, nu însa si privata a influentei normative; conformare de suprafata, fara a schimba convingerile profunde” (Chelecea, S., 2006, p. 138). Este forte important ca un cadru didactic sa observe ce se ascunde în spatele conduitelor corecte ale elevilor / studentilor sai, interiorizarea sau complezenta fata de reguli, deoarece complezenta pregateste schimbarea atitudini atunci când circumstantele o permit. Deci, în asemenea caz, o conduita pozitiva fata de o regula poate sa dispara în anumite momente, în care studentul nu mai simte teama unei sanctiuni sau constrângeri. Prin urmare, în situatiile de atitudini pozitive pe fond complezent riscul aparitiei unor comportamente nedorite, al încalcarii regulilor, este mult mai mare.
Obedienta elevului / studentului fata de reguli desemneaza situatia în care acesta manifesta o atitudine complezenta fata de regulile impuse de cadrul didactic.
Obedienta se deosebeste de complezenta prin trei caracteristici esentiale: a) diferenta de status social între „sursa” (cel ce formuleaza regula) si „tinta” (cel ce trebuie sa respecte regula); b) intentia „sursei” de a controla conduita „tintei” si c) gradul de similitudine între comportamentul „sursei” si cel al „tintei” (apud. Levine, J., M., Pavelchak, M., A., citati de Chelecea, S., 2006, p.138). Prin urmare, putem vorbi de complezenta în cazul în care „sursa” si „tinta” au acelasi statut social si de obedienta în cazul în care „sursa” are un statut social superior, are autoritate legitima.
Astfel, daca educabilul manifesta conduita ceruta de o regula implicita informala, dar nu are convingeri interioare pozitive fata de acesta, vorbim de complezenta, iar în cazul în care aceeasi atitudine este manifestata fata de o regula formala, vorbim de obedienta. Ambele situatii sunt la fel de incomode activitatii didactice, fiind posibile surse de micorconflicte, atunci când situatia o va permite.
Acesta fiind raportul dintre interiorizare, complezenta si obedienta normativa în grupul educational este de dorit ca profesorul sa încerce determinarea interiorizarii  reale a regulilor grupului de catre fiecare educabil. Speram ca, în acest sens, procesul de implementare a unui sistem normativ pentru grupul educational, precum si metodele si tehnicile prezentate mai sus sa fie de un real folos.
Reglementarea normativa a spatiului educational este primul pas spre prevenirea conflictelor din grupul de elevi / studenti si spre realizarea unui proces instructiv – educativ de înalta calitate.     

Referinte bibliografice:
1.BABAN, A., (2001), Consiliere educationala, ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Cluj-Napoca;
2.CHELCEA, S., (coord.), (2006), Psihosociologie – teorie si aplicatii, Editura Economica, Bucuresti;
3.CUCOS, C., [1999], (2002), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi;
4.DROZDA-SENKOWSKA, E., (1999), Psihologie sociala experimentala, Editura Eurocart, Iasi;
5.EVERTSON, C., M, EMMER, E., CLEMENTS, B.,S., WORSHAM, M., E., (1996), Classroom management for elementary teachers, PH Allyn and Bacon, USA;
6.ILIE, D., M., (2005), Elemente de pedagogie generala, teoria curriculu-ului si teoria instruirii, Editura Mirton, Timisoara;
7.IUCU, B., R., [2000], (2006), Managementul si gestiunea clasei de elevi – aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza, Editura Polirom, Iasi;
8.PREDA, V., (1995), Principiile didactice – în viziunea psihologiei educatiei si dezvoltarii, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Citare:
Ilie. Marian. (2007). (26.feb.). Principii, norme si reguli pentru un bun management al grupului de studenţi în activităţile de prelegere sau / şi seminar. apărut în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info

 

Warning: Parameter 1 to modMainMenuHelper::buildXML() expected to be a reference, value given in /home/rcsedui/public_html/libraries/joomla/cache/handler/callback.php on line 99
U. V. T. Timisoara    D.P.P.D. Timisoara 

Cele mai citite articole:


Warning: Creating default object from empty value in /home/rcsedui/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rcsedui/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rcsedui/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rcsedui/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rcsedui/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
«  December 2017  »
MTWTFSS
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031